MELANIA CUC & MENUŢ MAXIMINIAN – „Cartea cu coperţi de sticlă“
Se spune că atâta timp cât vor fi cărări între oameni, cât vom fi în dialog unii cu alţii, lumea este pe făgaşul cel bun. Dragă prietenă, Melania Cuc, te provoc la o cafea de seară, îndulcită cu mierea cuvintelor. Să mai povestim şi noi, aşa, cum am făcut-o de nenumărate ori. Aş vrea să avem un dialog al prieteniei, al frumuseţii vorbei care ne leagă. E gata cafeaua? Dacă da, atunci să ne aşezăm confortabil la taifas. >>>>
_________________
E iarnă şi afară ninge. În casă miroase a cozonaci, iar noi, copiii, pe lânga foc, aşteptam cu nerăbdare Crăciunul. Ce gând frumos! Câtă puritate a sufletului! Clipele imaculate ale sărbătorii se apropie. Parcă şi noi cu toţii devenim mai buni, mai curaţi mai frumoşi! >>>>
______________
CEZARINA ADAMESCU – „Râs în flăcări“
Ce au oamenii cu voi?
Pentru ce vă pun în seamă
Fără remuşcări sau teamă
O mulţime de defecte
Tocmai cele mai perfecte
Din fiinţele create? >>>>
_______________
OLGA ALEXANDRA DIACONU – „Integrala operei mistice – Ochiul de veghe“
Un timp fără memorie:
doar Ochiul de Veghe
împăcat în sine însuşi
veghează zborul vulturului
căutându-şi cu ardoare prada >>>>
_______________
IOAN A. TODERIŢĂ – „Amintiri la capăt de vis“
Maşina aluneca despicând un câmp magnetic indus într-o stea nevăzută, cu farurile aprinse de prisos, înaintea mea, mereu înaintea mea. Păstram distanţa, să n-o “împing” nedorit, să n-o fugăresc ca pe un vânat neputincios. Era un Fiat sau un Wolswagen de mică putere fiindcă muntele Posada o chinuia să urce, o împiedica să zboare – cum şi-ar fi dorit. Curbă la dreapta, apoi; într-o treime de semicerc, curbă la stânga. în dreapta, cunoscutul popas cu izvor; găurind stânca pentru cei opriţi de sete, pentru cei însetaţi de ozon şi apă, de parfum de iarbă mereu verde, de pădure veşnic murmurând. >>>>
